Micul Chitz

Intr-o gaura ramasa
in perete crapatura
si-a facut un shoarec casa,
la bunica-n batatura.

Profitand de-asa noroc,
fiindca-n casa nici un mitz
pana azi n-a fost, deloc,
stapaneste Micul Chitz.

Cu codita lui cea lunga
iscodeste prin pridvor
strecurandu-se-ntr-o dunga
pe podea, pe sub covor.

Banuia ceva bunica,
fiindca se golea camara,
insa nu vedea nimica -
Micul Chitz iesea doar seara.

Pana-n ziua cand, de-a gata,
cu o funda prinsa-n coada,
am primit-o pe Vargata
si-am adus-o ca iscoada.

Chitz, de teama de pisica,
a rabdat de foame-o seara
insa golul din burtica
l-a scos iar din cuib afara.

Inima-i e cat un bob
de mustar, asa de mica,
speriat si cam neghiob
a trecut peste pisica!

Dar pisica invatata
fara shoricei in casa
A sarit in sus speriata:
si zbarlita, si fricoasa!

Chitz a inteles - Vargata
pana in acel moment
nu vazuse soareci! Biata,
e pisoi de-apartament!

Si i-a spus: Doamna Pisica,
eu sunt Chitz, shoarec de soi,
casa asta nu-i prea mica,
este loc pentru-amandoi!

De atunci Chitz si pisica
au trait ca buni tovarasi,
si nici pana azi bunica
n-a stiut ca are soareci.